PERFORMANTA.

Spitalul „Marie Curie” are un ortoped pentru care imposibilul nu există

De când era licean ştia că visul de a ajunge medic va deveni realitate. Prof. Gheorghe Burnei, şeful Clinicii de Ortopedie a Spitalului „Marie Curie”, are la activ două premiere chirurgicale mondiale şi peste 50 naţionale. Îşi iubeşte meseria, nu a făcut averi, locuieşte la bloc, vine pe jos la spital şi munceşte 12-14 ore pe zi pentru un salariu de 2.500 de lei. Deseori a realizat operaţii considerate imposibile, a pus pe picioare copii care nu au mers niciodată, iar unora le-a reaşezat fiecare oscior.

Cum aţi ajuns la „Marie Curie”?

Lucram la Mangalia şi am primit, prin ’85, o vizită a profesorului Alexandru Pesamosca, părintele chirurgiei infantile din România, care venise să vadă o operaţie, în premieră, pe care o efectuam. Atunci a încercat să mă convingă să vin la Bucureşti. Din păcate, era comunism şi nu puteam obţine post în Capitală. În ’88, la un congres medical la Iaşi, Academia Poloneză mi-a acordat o diplomă pentru o operaţie făcută în premieră internaţională. După revoluţia din ’89, profesorul Pesamosca m-a chemat la Bucureşti şi aici am rămas. M-a impresionat tenacitatea acestui mare medic şi sper să duc mai departe tradiţia temerară. Pesamosca este mentorul meu.

Ce v-a adus renumele de „medicul premierelor mondiale”?

Toată activitatea mea este un risc. Unii o consideră o nebunie. Orice caz dificil este o provocare. Din păcate, dacă se întâmplă ceva deosebit, pe tine, ca medic, nu te apără nimeni şi nimic. Am realizat două premiere medicale mondiale şi peste 50 naţionale. Unele cazuri sunt complicate, refuzate de alţii şi ajunse la noi. M-am implicat şi în cercetare. Pentru unii pacienţi am inventat dispozitive medicale. Au fost cazuri pe care le-am analizat 4-5 ani până am găsit posibilitatea de a realiza intervenţia chirurgicală. Iau radiografiile acasă, în vacanţă, şi caut soluţii. În afara pregătirii profesionale, colectivul are o mare imortanţă pentru toate aceste reuşite. Un fel de sistem integrat într-o lume nepăsătoare.

Aţi accepta să plecaţi din ţară?

Deocamdată, nu. Încă sunt în negocieri cu o clinică din Anglia care mi-a oferit între 45.000 şi 65.000 de euro pe an, salariu. Aş vrea întâi să duc la bun sfârşit ce am început în România. Probabil că reuşitele noastre au stârnit invidii pe undeva şi s-a ajuns la desfiinţarea sistemului de pregătire a medicilor specialişti în chirurgie pediatrică. Acum, în toată ţara, sunt 20 de specialişti în domeniu: 14 în ortopedie pediatrică şi şase în chirurgie şi ortopedie pediatrică. Vreau să avem 7-8 centre de chirurgie şi ortopedie pediatrică, să facem cursuri de perfecţionare şi să predăm toate metodele noi. Este esenţial să şi le însuşească tot mai mulţi medici. Ce am făcut noi aici, de-a lungul timpului, nu e trecut în manuale.

Ce salariu aveţi?

2.500 de lei, la care se adaugă gărzile şi sporurile. Fac gărzi pentru a-mi rotunji salariul şi pentru a avea timp să dau consultaţii. Vin bolnavi din toate colţurile ţării. Trist este că, de-a lungul timpului, am avut pacienţi care au părăsit spitalul pentru că am refuzat să le primesc darurile. S-a ajuns aici pentru că sistemul a creat o confuzie şi nu a evaluat corect munca medicilor. Nu s-au mărit salariile pentru că aduceau mereu în faţă ciubucurile. Medicii au nevoie de stabilitate, nu de umilinţa asta, a lor şi a pacienţilor, cu darurile.

Medicina românească este apreciată pe plan internaţional?

Potrivit statisticilor, 1 din 4.000 de copii se naşte cu scolioză, iar noi suntem în primele 10 ţări din Europa şi primii din sud-estul continentului care tratează eficient scoliozele congenitale. În România, anual, se nasc 10 copii cu boala oaselor de sticlă şi cel puţin unul are o formă gravă, iar noi reuşim să-i ajutăm. Eu sunt produsul şcolii de medicină din România. Pentru a devenit un doctor bun, un student trebuie să fie interesat. Medicina nu e doar teorie, ci şi practică. Medicina e un har. Conducerea Universităţii „Carol Davila” este formată din profesori cu experienţă, personalităţi ale medicinei româneşti şi internaţionale, iar studenţii au programe similare celor din şcolile europene.

Poate fi salvat sistemul sanitar?

Niciodată nu am făcut politică, dar cred că se încearcă să se pună în spatele medicilor lipsa de bani din sistem. Poate şi medicii au o vină, dar şi dezinteresul celor puşi să conducă sistemul a dus la situaţia actuală. Dramatic este, de exemplu, faptul că 10 din 100 de diagnostice nu pot fi puse pentru că în România nu există laboratoare de enzimologie, biologie moleculară şi genetică. Din ’89, 17 miniştri au încercat să reformeze Sănătatea, dar nimeni nu a făcut nimic. În Sănătate trebuie să ai programe, astfel încât să nu schimbe fiecare nou ministru câte ceva.

Familie de medici

„Suntem o familie de medici. Soţia este oftalmolog, fiul – ortoped, iar fiica – ginecolog. Asupra copiilor mei a avut influenţă, probabil, şi faptul că erau obişnuiţi de acasă cu limbajul medical, iar atunci când erau mici îi luam cu mine la contravizită”, explică prof. Burnei.

11000 de operaţii a realizat, până în prezent, prof. Gheorghe Burnei.

„Cine munceşte nu are timp să câştige bani”
Prof. Gheorghe Burnei

„În medicină, acum, e ca într-un banc: pacientul şi doctorul încearcă să se păcălească unul pe altul, dar vine statul şi îi păcăleşte pe amândoi”, prof. Gheorghe Burnei

„Pentru mine, ziua ar trebui să aibă 30-40 de ore, ca să-mi ajungă timpul pentru tot ce am de făcut. 12-14 ore le petrec în spital şi am, în medie, 3-4 operaţii pe zi”, Prof. Gheorghe Burnei

Sursa: www.ziarulring.ro vezi articolul http://www.ziarulring.ro/stiri/15005/burnei-artizanul-premierelor-mondiale